Sunt un nenorocit

In ultimul timp nu prea mi s-au intamplat lucruri bune (prin lucruri bune aici ma refer la lucrurile in legatura cu care am asteptari). Au trecut deja 4 luni de cand sper sa imi gasesc ceva de munca si din diferite motive nu reusesc sa gasesc ceva decent. Acest mod de viata ma indeparteaza de rigorile corporatismului ceea ce e bine dar ma indeparteaza si de orice sursa de venit ceea ce nu e bine. Am avut tendinta sa cred ca aceasta situatie dificila prin care trec ma va ajuta fiu mai intelept, fapt care se si intampla (fata de propriile mele trairi sunt mai intelept). Frustrarile neputintei rivalizeaza cu focurile iadului iar modul in care reusesc sa trec peste ele e remarcabil (cel putin pentru mine). Dar ca sa continui cu intelepciunea, cred ca nu se opreste doar la a-ti indruma cu calm trairile si starile conflictuale legate de propria persoana ci se refera si la relatiile pe care le ai cu cei din jurul tau in momentele grele prin care treci. Cand esti fericit si pe deasupra ai si bani si ajuti pe cineva nu inseamna ca esti intelept, sincer sa fiu nu inseamna nici macar ca esti bun. Eu acum e clar ca nu sunt fericit, de bani nici nu mai vorbesc. Daca as reusi in situatia in care ma aflu sa ajut un om din toata inima, macar sa reusesc sa compatimesc un om, sincer, sa il ascult, atunci as fi intelept, dar situatia prin care trec ma face sa fiu mai degraba egoist si rau. Azi mergeam cu tramvaiul (stateam jos) iar la o statie se urca un batranel ce abia mai mergea, primul lucru ce mi-a venit in cap era ca nu exista nicio sansa sa ii cedez locul si mi-am indreptat privirea spre geam.
Alt eveniment ce ma indeparteaza de intelepciune este ca ma bucur efectiv cand altcineva intra intr-un cacat, nu ma bucura suferinta sau starea sufleteasca prin care trece persoana respectiva (asta poate fi o speranta) dar ma bucura esenta acelei situatii ce da o urma de ridicol intamplarii.
O foarte buna prietena (si colega de apartament) si-a facut planuri de ceva vreme sa calatoreasca prin europa, si-a luat bilet, si-a facut rezervare la hotel iar cu o ora inainte sa ii plece trenul i s-a facut rau si s-a intors acasa. Dupa cum spuneam, nu sunt o fire prea vesela in zilele astea, cand am vazut-o am fost foarte surprins, dupa ce mi-a povestit prin ce a trecut cu greu puteam sa imi maschez zambetul (era pana la urechi). Momentele cand cineva experimenteaza senzatia din fundul sacului, cand nu mai esti singur in rahat e de nepretuit (pentru toate celelalte exista mastercard).
Eu nu cred ca tinta cea mai buna pentru vremurile in care traim este intelepciunea sau daca este ar trebui sa fie intelepciunea de a-ti dori mai mult. Lui Platon si lui Aristotel le-a fost usor dar nu cred ca se descurcau nici ei foarte bine acum cand tentatia materiala este din ce in ce mai mare.
Imi place sa meditez dar as prefera sa o fac intr-un Mercedes sau intr-o vila (a mea) din Moeciu...